Conjunctivita alergică, în toate formele ei (vreo 6 la număr) se manifestă și se tratează destul de asemănător. Adesea, pacientul se plânge de mâncărime oculară, lăcrimat, fotofobie (îl deranjează lumina mai tare decât de obicei), senzație de nisip în ochi/corp străin, roșeața sclerei (partea albă a ochiului) cu vase de sânge dilatate, tortuoase și mult mai evidente decât normal.
Pe lângă semnele și simptomele de mai sus, noi mai putem găsi la examinarea suprafeței ochiului: keratită (implicarea corneei – țesutul transparent care acoperă culoarea ochiului, foarte periculoasă pentru că poate da cicatrici pe viață!), puncte Horner Trantas (arată ca niște bășicuțe la limita dintre culoarea ochiului și albul ochiului – sunt semne că lucrurile sunt deja agravate) și macro-papile.
Deși cel din urmă semn este foarte evident în cabinet, la biomicroscop, nu se vede mereu cu ochiul liber, ca în fotografia atașată, astfel că le explicăm părinților și pacienților ce și cum se simte. Țesutul care tapetează pleoapele pe interior ar trebui să fie neted și roz. În caz de hipertrofie papilară, apar niște denivelări asemănătoare cu pietrele de pavaj, de un roșu intens, care deranjează și irită suprafața ochilor la fiecare clipit, ca și când ai avea o mulțime de fire de nisip în ochi. Toată această iritație cronică poate afecta corneea, caz în care tratamentul trebuie să fie foarte agresiv pentru a nu duce la pierderea vederii prin cicatricile de la nivelul corneei.
Una peste alta, mulțumită simptomelor destul de evidente, pacienții ajung repede la noi, încă de când se scarpină frenetic sau clipesc excesiv de la senzația de nisip în ochi.
Iar când părintele mai surprinde și o astfel de poză în care se văd papilele, diagnosticul este evident.
PS: pe parcursul urmăririi pacientei, mama nu a mai reușit să o tragă de pleoape atât de bine pe cât a făcut-o singurică, aici. Aveți încredere în copiii voștri și explicați-le sincer și detaliat manevrele și tratamentele. O să fiți surprinși de câți vor vrea să participe și să ajute 