Personal, încerc să am încredere cât mai mare în puterea de autovindecare/curățare a organismului. Însă, atunci când intervențiile exterioare sunt prea multe sau prea agresive, uneori se mai dezechilibrează si natura 
Băiețelul de care vreau să vă povestesc nu are nici măcar doi ani, însă în ultimul an a primit tratament cu nu mai puțin de 9 picături diferite, în dorința de a scăpa de secrețiile oculare și ocazional de ochii roșii.
Văzând lunga listă de antibiotice folosite, primul pas a fost să spun stop tuturor încercărilor de a trata cu ce ne vine la mână sau la pix și să dăm ceva țintit, pe ceea ce ne iese la antibiograma din examenul de secreție conjunctivală.
Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut azi rezultatele – din 13 antibiotice testate, băiețelul are rezistență la 5 dintre ele. Din restul de 8 rămase, unul îl încercase și în trecut, unul nu, iar unul se prepară numai la farmacia Spitalului de ochi. Restul de 5 nu se găsesc sub formă de preparate oculare niciunde, deci nu ne ajută.
Ne încercăm norocul cu cel disponibil pe scară largă, în farmacii, și vedem cum reacționează. Să sperăm ca organismul lui va lupta alături de medicină pentru a mai diminua populația de bacterii care s-a înmulțit necontrolat.
Ce mesaj să luați acasă?
– nu luați antibiotice după ureche – așa mi-a zis vecina, așa am citit, așa am văzut într-o postare etc
– nu întrerupeți înainte de 5-7 zile tratamentul (majoritatea simptomelor dispar în 3-4 zile, însă tratamentul se continuă încă 3-4 peste ochiul curat)
– faceți cât de des se poate igiena ochilor, a mâinilor și a nasului – majoritatea acestor episoade apar în context de răceli/otite/mizerie ajunsă în ochi
– dacă aveți mai mult de două episoade recente de antibiotic local, eu aș ține igienă cât se poate de bine timp de 5 zile și aș recolta apoi examen, să văd ce crocobaur e pe acolo și ce putem da țintit să-l anihilăm!
Așadar, la luptă, dar cu armele corecte și blânde cu organismul nostru 