Așadar, iată tratamentul „minune” al chalazionului (șalazionului): ingredientele lui principale sunt RĂBDAREA și ÎNCREDEREA că va dispărea la un moment dat! Dap, „doar” atât!
Chalazionul reprezintă o acumulare a unor uleiuri care sunt secretate de niște mici glande din pleoape. Când o glandă se înfundă, ea secretă în continuare, însă materialul se acumulează în pleoape.
Ce poți face, imediat cum îl descoperi?
– Căldură locală, de preferat uscată – fie că alegi un ou fiert ținut cald acolo, cât se poate de mult și de mai multe ori pe zi, fie că mergi pe varianta mai elegantă, o mască ce generează căldură, special setată pentru zona ochilor, căldura are rolul de a înmuia grăsimea acumulată
– Masaj blând, dar ferm, al pleoapei, ca și cum ai vrea să mulgi glanda respectivă (de sus în jos pentru pleoapa de sus și invers pentru cea de jos)
– Dacă ai primit indicație de tratament, după căldură și masaj se vor absorbi mai bine
– Răbdare, răbdare, răbdare
Pate dura și un an până trece de tot! Dacă după ce trece perioada inflamatorie, cam în 1-2 luni, rămâne ca un grăunte în pleoapă care nu dă semne să se micșoreze încet, ai posibilitatea să îl îndepărtezi chirurgical, însă la puiuții mici, lucrul acesta se face cu anestezie generală, așa că nu-l prea recomandăm.
Las mai jos o poză preluată dintr-un articol de specialitate. Referitor la administrarea antibioticelor pe cale generală, îmi place să cred că e ca și când ai alerga cu mitraliera după muște – faci bine (poate) chalazionul, însă sigur ciuruiești totul în jur (sistem digestiv și microbiomul lui atât de prețios).
