Strabismul divergent la copil

Strabismul de orice fel reprezintă o lipsă de pararelism a axelor oculare, astfel că unul dintre ochi fixează ținta (un obiect sau o persoană), iar celălalt ochi deviază. În cazul strabismului divergent, această deviere a ochiului care nu fixează se face în exterior (înspre ureche).

Strabismul intermitent sau exoforia

De obicei, strabismul divergent se instalează lent, progresiv, în jurul vârstei de 1 an și jumătate – 2 ani, dar și mai târziu (4 ani), când părintele își observă copilul cu un ochi „fugit” în exterior mai ales seara, când este obosit, dacă are o răceală sau dacă micuțul „cade pe gânduri„. Când cel mic este atenționat sau clipește de câteva ori, axele ochilor se realiniaza și privirea redevine normală.

Alt semn care alarmează părintele și îl aduce cu micuțul la control este faptul că, la lumina puternică sau afară, la soare, copilul are tendința de a închide un ochi (cel care deviază). Acest lucru apare din cauza că, pentru câteva momente, când ochiul „fuge” în afară, pacientul vede dublu. Pentru a anula această diplopie, închide ochiul respectiv. Din păcate, acest semnal nu durează foarte mult, până să între în funcțiune alte mecanisme, mai puternice – fenomenul de neutralizare (creierul întrerupe temporar conexiunea cu ochiul respectiv și „refuză” să mai primească informații de la el, îi anulează vederea). Din acest moment se instalează ambliopia sau ochiul leneș, care trebuie tratată cât mai rapid – cu cât crește copilul, cu atât se vor reface mai greu acele conexiuni dintre ochi și creier.

Acest tip de strabism nu trebuie confundat cu strabismul divergent fiziologic care apare în primele 2-3 luni de viață și care se rezolvă de la sine. Foarte rar, strabismul divergent apare la naștere, sub forma unui unghi mare de deviere.

Strabismul divergent constant sau exotropia

În timp, devierea ochiului în afară poate să se producă din ce în ce mai des, iar unul dintre ochi să rămână în afara axelor constant. Din păcate, în acest moment, doar intervenția chirurgicală poate reduce unghiul de deviere și restabili vederea binoculară.

Strabismul divergent senzorial

Este un tip de strabism ce apare în momentul în care unul dintre ochi este scos din funcțiune dintr-o cauza organică – tumoră, cataractă sau alte afecțiuni care împiedică vederea bună cu ochiul respectiv.

Când te prezinți la medic?

Este bine să vii cu micuțul la medicul oftalmopediatru încă de când ai primele suspiciuni, astfel că îți va povesti pe larg toate opțiunile terapeutice adaptate gradului de strabism de care suferă micuțul tău.

La primul control, dar și la următoarele, se va face măsurarea unghiului de strabism – gradul maxim de „fugă” a ochiului, metodă care se poate face acoperind ochiul cu probleme și lăsându-l așa 30-45 de minute. Întrerupând fuziunea dintre cei doi ochi, aceștia nu se mai ajută unul pe altul, iar ochiul cu strabism va devia maxim. Acest unghi se va nota în foaia de consult și se va ține sub observație și la vizitele următoare.

Obligatoriu se vor efectua teste de vedere în spațiu care detectează cele mai mici devieri constante (dacă ochii nu privesc paralel, ei nu pot percepe tridimensional); astfel, acest test se va degrada primul, în timp, dacă devierea crește.

Tratamentul strabismului divergent la copil

În primul rând, trebuie măsurată dioptria ochilor, aceștia putând devia dacă nu văd bine; astfel, este posibil că pacientul să primească ochelari. Într-o prima faza, strabismul se măsoară și se urmărește la controale dese, la 4-6 luni. Medicul îți poate indica dacă este bine că micuțul să poarte ocluzie 1-2 ore pe zi (să acopere ochiul bun, că să îl forțeze pe cel deviat să preia fixația mai mult timp). Acest timp poate fi mai mare dacă se constată că ochiul deviat este și leneș.

Uneori se pot prescrie ochelari cu prisme, care au rolul de a suprapune imaginile de la cei doi ochi. Unii medici sunt de părere că și exercițiile de convergență sau la sinoptofor ajută la scăderea unghiului de strabism.

Trebuie menționat că pot devia ambii ochi alternativ, caz în care ocluzia se poate face alternativ și ea. Există cazuri în care, inițial „fuge” un ochi, iar ulterior, în urma purtării ocluzorului pentru câteva luni, vederea ochiului deviat se îmbunătățește, iar copilul începe să fixeze alternant și deviază și ochiul care până atunci era fixator. Este un semn de îmbunătățire a vederii pentru ochiul slab, însă de multe ori, părinții se sperie și întrerup ocluzia brusc, ceea ce nu ajută la stabilizarea rezultatelor tratamentului.

Din păcate, de cele mai multe ori, cu toate încercările de reducere a momentelor de deviere, strabismul avansează și ajunge în stadiul de strabism constant, moment în care, dacă micuțul are sub 6-7 ani, trebuie operat rapid pentru a reda binocularitatea vederii. Dacă tropia apare după această vârstă, atunci strabismul se poate opera și mai târziu, rezolvarea fiind de natură estetică predominant.

În orice caz de strabism s-ar afla copilul tău, nu întârzia să îi faci un consult la un medic oftalmopediatru!