Strabismul convergent la copil

Strabismul ȋnseamnă lipsa de paralelism a axei ochilor – ȋn mod normal, cȃnd privesc la distanţă, ochii sunt paraleli, ȋn orice direcţie am privi, iar cȃnd privesc la aproape, declanșează fenomenul de convergenţă (axele se ȋncrucișează). Această afecţiune apare la 3-5% dintre copii.

Cel mai ȋntȃlnit caz de strabism convergent la copil este legat de viciile de refracţie – hipermetropie și/sau astigmatism – strabismul acomodativ. Toţi copiii se nasc cu o hipermetropie mică sau medie: ochii lor sunt mai mici decȃt normalul, astfel că au nevoie de o dioptrie de “plus” care să ȋi ajute să vadă bine. Această dioptrie de “plus” poate fi fabricată ȋn interiorul ochilor, de mecanismul intern al acomodaţiei (realizat de cristalin).

La dioptrii mari, acest efort susţinut al acomodaţiei, produce la un moment dat oboseală unuia dintre ochi și “fugă” lui ȋn ȋnterior. Ȋn timp, strabismul va deveni din ce ȋn ce mai manifest, pe masură ce ochiul implicat devine mai obosit. Ȋn general, strabismul este unilateral – “fuge” ochiul cu dioptrie mai mare, ȋnsă există și strabisme alternante, ȋn care copilul privește cȃnd cu un ochi, cȃnd cu altul.

Am adunat mai jos ȋntrebările venite de la parinţii care au copiii cu strabism convergent:

• Copilul este prea mic pentru a veni cu el la un control oftalmologic. Nu va sta la aparate, am mai ȋncercat și mi s-a spus să revin după ce ȋmplinește 3 ani. Cȃnd ar trebui să aducem copilul cu strabism la medic?

Strabismul convergent poate să apară și la bebelușii sănătoși, pȃnă ȋn vȃrsta de 3-4 luni, intermitent (din cȃnd ȋn cȃnd). Dacă strabismul este evident de la naștere, copilul suferă de strabism congenital și trebuie operat de urgenţă, altfel rămȃnȃnd cu vedere slabă pe viaţă. Dacă după vȃrsta de 6 luni, bebe ȋncă mai are momente de fugă a ochilor, atunci trebuie să mergi cu el la medicul oftalmo-pediatru cȃt mai repede. Metodele de investigaţie la adulţi și copii diferă, astfel că oftalmologii dedicaţi adulţilor s-ar putea să nu cunoască foarte bine alte metode de determinare a dioptriilor faţă de utilizarea clasicului “dioptron”. Practic, putem determina dioptriile copiilor ȋncă de la naștere, nu trebuie să asteptăm ca cel mic să crească pentru a colabora la aparate.

• Există ochelari pentru copii atȃt de mici? Dacă se rănesc ȋn timp ce ȋi poartă? Dar dacă se sparg lentilele?

Există rame speciale pentru copii, din silicon, material foarte moale și flexibil, astfel că bebe ȋi poate smulge de la ochi fără să se rănească. De asemenea, lentilele ochelarilor de copii pot fi din materiale speciale – se recomandă policarbonatul – un fel de plastic incasabil, ultra-rezistent la impact.

• Copilul meu este prea mic pentru a purta ochelari. Putem amȃna utilizarea lor?

Nu există vȃrstă prea mică pentru portul ochelarilor, există rame și lentile adaptate pentru utilizarea și de către copiii ȋn vârstă de cȃteva luni. Dacă cel mic refuză purtarea ochelarilor ȋntr-o prima tentativă, lăsaţi-l să ȋi dea jos, lăsați-l fără ei 30 minute, după care ȋncercaţi din nou. Lăsati-vă un răgaz de 1-2 săptămȃni ȋn care să-l convingeţi pe cel mic de utilitatea noului accesoriu permanent. Dacă nu ȋi veţi da ochelarii la timp, ochiul deviat va deveni leneș (ambliop), iar tratamentul acestuia va fi mult mai anevoios decȃt simpla purtare a ochelarilor. Cu cȃt mai devreme ȋnceput tratamentul, cu atȃt mai ușoara va fi recuperarea.

• Nu vreau ca cel mic să poarte ochelari. De ce nu se poate opera direct strabismul ȋn loc să ne chinuim cu ochelarii?

Majoritatea strabismelor (peste 90%) sunt ţinute sub control cu ajutorul ochelarilor. În jur de 10% dintre ele necesită intervenţie chirugicală pentru a rezolva unghiul de deviere. Dacă strabismul care are la baza o dioptrie mare se operează, ochiul va fugi ȋn continuare pentru că nu se ȋnlătură stimulul care a dus la devierea iniţială (acomodaţia permanentă), astfel că operaţia va fi inutilă.

• Nu cred că ochelarii ȋi corectează strabismul, după ce ȋi dă jos, ochiul fuge mai tare decȃt ȋnainte.

Rolul ochelarilor este de a prelua efortul necesar acomodaţiei (efort ce duce la devierea ochiului). Din momentul ȋn care acest efort este preluat de ochelari, este normal ca ochiul să fugă (poate chiar mai evident decȃt ȋnainte), atunci cȃnd daţi jos ochelarii. Pentru că s-a ȋnlaturat ajutorul, ochiul se vede nevoit să facă din nou un efort (dar pe care nu mai este obișnuit să-l susţină). Niciodată nu evaluaţi eficienţa tratamentului strabismului fără să aibă ochelarii pe ochi!

• Copilul meu va fi purtător de ochelari toată viaţa?

Vederea se formează continuu pȃnă la vȃrsta de 7-8 ani, uneori și mai târziu, astfel că trebuie să ne asigurăm că ȋi oferim creierului o imagine corectă, pentru a se forma cel mai fin nivel de acuitate: stereoscopia (vederea ȋn spaţiu). Ȋn cazul strabismului ce apare din cauza dioptriilor mari, acestea vor mai scădea, ȋnsă treptat, cu pași mici, deoarece trebuie să menţinem o dioptrie maximă de plus ȋn ochelari, pentru a ţine și strabismul sub control. Pe masură ce ochii cresc, vor avea nevoie de un plus din ce ȋn ce mai mic. Ȋn unele cazuri, reușim să scădem pȃnă la eliminare acești ochelari, ȋn jurul vȃrstei de 10-12 ani (pentru a fi siguri de menţinerea rezultatelor bune). Sunt și cazuri ȋn care copilul rămȃne purtător de ochelari toată viaţa, ȋn general medicul vostru va ști să estimeze aceste situaţii pe baza experienţei proprii, ȋnsă nimeni nu vă poate spune cu siguranţă ce se va ȋntâmpla.

• Acum că avem acest diagnostic, cȃt de des trebuie să revenim la control?

Ȋn general, după ce se prescrie prima pereche de ochelari, următoarea vizită la medicul oftalmolog va fi la scurt timp – 1-2 luni, iar ulterior la 4-6 luni, ȋn funcţie de rezultate. Medicul ar putea ajusta dioptria ochelarilor de mai multe ori ȋn acest timp (la al doilea control, dioptria poate crește, deoarece se produce relaxarea acomodaţiei, odată cu purtarea ochelarilor).

• Chiar și după prescrierea și purtarea corectă a ochelarilor, ochiul tot deviază, chiar dacă mai puţin. Ce e de făcut?

Ȋnseamnă că strabismul copilului tău are o parte care se rezolvă cu ochelarii, ȋnsă și o deviere ce nu ţine de aceste dioptrii mari. Ȋn acest caz, acest rest de deviere trebuie operat, ceea ce transformă strabismul ȋntr-unul doar acomodativ, care va fi ţinut sub control de ochelari, după operaţie. Totuși, operaţia nu se programează ȋnainte de a ne asigura că ochiul deviat a fost dezambliopizat (dacă suspicionăm ochi leneș). Ȋn lipsa acestui tratament, ochiul va fugi și după operaţie deoarece nu va vedea corect.