Un diagnostic pe cât de sofisticat pe atât de simplu – copilul nu are nimic din punct de vedere oftalmologic, doar vă dă impresia că are strabism.
Falsul aspect de strabism presupune existența unui ochi care, deși nu deviază, așa dă impresia. “Fuga” poate fi în sus, jos, interior sau exterior, dar, de fapt ochii sunt drepți (ortoforie). De cele mai multe ori, părinții vin la medicul oftalmolog cu impresia de strabism convergent (li se pare că unul dintre ochii copilului privește spre nas).
Cum ne dăm seama că este vorba despre un fals aspect?
Medicul examinează copilul cu o lumina mică, provenită de la o lanternă stilou sau de la un oftalmoscop. Ceea ce urmărim se numește “reflex corneean” și se referă la proiecția luminii pe cornee. Dacă reflexul este centrat pe mijlocul pupilei și simetric ochiul drept cu stângul, atunci este vorba doar de o impresie, ca în imaginea de mai jos.
Pentru că părinții sau medicii de alte specialități pot fi “păcăliți” de acest aspect, este bine să se efectueze controlul complet, cu instilarea picăturilor cicloplegice, pentru a vedea dacă apare un strabism real. În acest caz, reflexul corneean este centrat pe un ochi, iar la celălalt lumina cade în altă parte. În funcție de unde se situează ea, se pune diagnosticul de strabism convergent (lumina cade în exterior), divergent (lumina cade înspre interiorul pupilei), hipo sau hipertropie (ochiul deviat privește în jos sau în sus). Imaginea de mai jos prezintă un strabism convergent real, reflexul corneean fiind mult deplasat înspre exterior la ochiul stâng (ochiul este deplasat înspre interior).
Ce duce la apariția pseudostrabismului?
Cel mai frecvent, cutele epicantice sunt la baza acestei impresii – majoritatea copiilor au o baza a nasului foarte lată și un exces de piele la limita dintre nas și ochi (epicantus = plici semilunare de piele). Practic, celor mici nu li se vede mai deloc partea albă a ochiului dinspre nas.
Părintele observă că, mai ales când copilul privește într-o parte, ochiul care se uită spre interior este acoperit de acest exces de piele și apare senzația de “fugă” a ochiului. Pe de altă parte, în fotografii sau în oglindă, această senzație este și mai accentuată și, de cele mai multe ori, părintele spune că a observat această deviere doar în poze. Dacă examinăm motilitatea oculară (mișcarea ochilor în toate direcțiile) cu ajutorul unei lumini, observăm că ochii sunt în continuare simetrici (reflexele corneene sunt centrate).
Alte cazuri de pseudostrabism pot apărea atunci când există o distanță foarte mare/mică între ochi, când ochii au culori diferite, în caz de exces de grăsime intraorbitală sau când pleoapele au asimetrii. Mai există cazuri de “fixație excentrică” – atunci când, deși ochii fixează ținta, pare că unul sau ambii sunt deviați. În acest caz, pacientul nu fixează obiectele cu foveea (zona centrală a retinei), ci cu o parte adiacentă ei, astfel că, dacă s-ar opera, ar avea parte de vedere dublă.
Un caz particular este cel al convergenței – copilul privește un obiect foarte de aproape și ambii ochi sunt aduși către nas – are loc fenomenul natural de convergență. Practic, ambii ochi deviază spre nas – în strabismul real, un ochi fixează (rămâne drept), iar celălalt deviază în afară sau înăuntru.
Cum știm sigur?
Există cazuri în care falsul aspect de strabism se suprapune cu un strabism real. Cel mai corect, ca să excludem un strabism adevărat, este să instilăm picături cicloplegice pentru a vedea dioptria totală a ochiului, fundul de ochi și poziția ochilor, respectiv dacă există sau nu un strabism real. Mai târziu, când copilul este mare și colaborează la mai multe teste, putem să observăm și dezvoltarea vederii binoculare sau a stereoscopiei. Practic, răspunsul corect la aceste teste ne garantează că ochii sunt perfect aliniați și că se creează senzația de vedere în spațiu, pentru că ochii “lucrează” împreună.
Tratament
Cu timpul, rădăcina nasului copilului se înălța și va prelua pe ea excesul de piele din zona ochilor. Așadar, undeva pe la 4-5 ani, acest aspect dispare, însă sunt și adulți care îl au constituțional – “ochi de chinez”. Nu este necesar niciun tratament suplimentar, ci doar controalele de rutină, așa cum le prescrie medicul oftalmolog pediatru.
