Consult second opinion – copilul nu vrea să poarte ochelarii

D4A6069

– David poartă ochelari? încep eu conversația cu mama, atunci când văd măsurătorile de la refractometru
– Ăăăă … nu, ezită mama
– Ar cam trebui, cel mai probabil, are niște dioptrii peste ceea ce găsim de obicei la vârsta lui și, dacă îl lăsăm fără ajutor vizual, măcar la scris, citit, riscăm să nu mai aibă drag de școală din toamnă, să obosească repede.
– Știți, de fapt, are ochelari, dar nu-i poartă, zice că vede în ceață cu ei, nu îi suportă mai mult de câteva minute, așa că îi dă jos frecvent.
De obicei, cam așa se desfășoară consulturile de tip „a doua opinie”. Părinții își doresc să facem consultul cap coadă, ca și când nu am ști nimic despre copil, în schimb, pe noi ne interesează cât mai multe detalii despre istoric: corecția optică veche (ochelari, lentile de contact), cât i-a purtat, ca număr de ore pe zi, timp efectiv total, de ce nu îi poate purta, ce simte pacientul cu ei?
De cele mai multe ori, când părinții sunt sinceri și-mi zic de la început situația lor, nu vreau să văd dioptriile din ochelari decât la final, după ce îmi formez părerea proprie, pentru a le putea argumenta alegerea mea, în paralel cu istoricul lor. Astfel, deși David a primit o rețetă corectă din punct de vedere medical, el nu a reușit să se acomodeze cu dioptria ușor mare, din prima.
Ce e de făcut în acest caz?
– Părinți, nu testați vederea VOASTRĂ prin ochelarii COPILULUI. E normal să nu vedeți bine cu ei! E ca și când v-ați strădui să-i purtați bluza sau alte haine – ochelarii copilului sunt executați după necesitățile lui vizuale, care sunt aproape unice (o combinație de 3 elemente pe fiecare ochi, plus distanța dintre ochi, fac ca ochelarii să fie unici fiecărei persoane).
– Dacă aveți dubii, mai cereți o părere, dar nu întrerupeți purtarea ochelarilor primiți, cu siguranță nu vor „strica vederea”. Dacă cel mic se plânge de vedere neclară la distanță cu tot cu ochelarii, dați-i corecția la teme și ecrane de aproape. Dacă se plânge că amețește cu ei, tot la aproape să îi poarte. Dacă vede prost la aproape, să înceapă cu ei pe stradă și la joacă, în parc. Gândiți-vă că ochii lui David au făcut 5 ani și jumătate un efort de a „fabrica” ei singuri aproape 5 dioptrii. Imposibil sa anulezi acel efort în câteva ore de purtare a ochelarilor. E normal ca ochii să facă in continuare mecanismul de adaptare (acomodația) și să dureze 2-3 săptămâni până la acceptarea totală a ochelarilor.
– Pe de altă parte, mai sunt și ochi încăpățânați care nu se relaxează deloc și atunci ești nevoit să dai o corecție mai slabă decât scrie la carte.
Ceea ce este exact ce am prescris si lui David: să încerce să poarte ochelarii actuali, puternici, la aproape. Dacă se obișnuiește cu ei, trece la port permanent. Dacă, după o lună de efort în acest sens, nu se adaptează, să schimbe rețeta cu cea emisă de mine (ceva intermediar), însă să nu arunce lentilele actuale, cu siguranță, în 3-4 luni, ne vom întoarce la ele.
E simplu dacă nu te gândești numai în termeni matematici, ci mai iei în calcul și unicitatea OMULUI care se află în fața ta – unii putem ridica cu greu 10 kg, alții 100 de kg, suntem diferiți și nu ne putem supune acelorași reguli matematico-medicale.
Rămâneți deschiși în relația cu medicul vostru, aveți numai de câștigat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *